Jurnal de soferita

Stiu ca unii vor spune ca sunt o norocoasa. Drumul meu cu masina spre muca se rezuma la aproximativ 15 min  dimineata si 30 de minute seara pentru ca e ceva mai aglomerat.  Astazi insa, pentru ca a trebuit sa ma duc la doctor, pe la 15.00 am plecat din Colentina spre Charles de Gaulle.  Am facut doar 30 de minute si ma asteptam sa fie omor…ei, n-a fost, sau, ma rog, n-a fost la 16.00.  Dar a inceput sa fie de la 17.30, cand realmente s-a dezlantuit iadul. 

Cu gandul sa ajung la Romana, pe  Mendeleev, am plecat din Charles de gaulle, m-am intors pe Primaverii si de acolo am tinut-o pe Dorobanti pana la ASE. Cred ca am facut tot drumul asta in cam 45 de min.  Am coborat 5 minute la romana unde aveam treaba si de acolo am purces spre casa.

Itinerariul a fost urmatorul: Magheru- Rosetti – stradute paralele cu Rosetti – Mosilor – Foisor – stradute pe la Foisor – Ferdinand – Iancului – home. In ciuda incercarilor mele de a mai gasi diverse modalitati de a fugi de coloane si blocaje,  drumul s-a dovedit a fi unul anevoios presarat din cand in cand cu nelipsitele claxoane, avarii “de multumire” – ceea ce inseamna ca fie l-ai lasat sa treaca de bunavoie, fie ti-a luat fata, dar macar are bun simt sa recunoasca.  Oricum, fiindca tot vorbim de avariile “de multumire”, astazi am remarcat mai multe soferite care au facut acest gest de bun simt, de altfel, decat soferi, desi si unii dintre ei ar fi trebuit sa le foloseasca. 

Una peste alta, abia am ajuns acasa pe la 7.30.  Sincera sa fiu, ma simt ca dupa o drumetie lunga, epuizanta si ma gandesc ca altii trec zi de zi prin asta. Din pacate, nu cred ca vom scapa prea curand de situatia asta pentru ca numarul de masini creste in continuare.

Afara ploua si singurul lucru care ma incanta este faptul ca nu trebuie sa ma mai duc sa spal masina.   In rest, D-zei ajuta cu traficul maine, ca o alta solutie mai eficienta nu-mi vine acum.